Promisiunea & Legea Cercetașului

O călăuză pentru viață

Legea Cercetașului

Legea cercetașului este unul dintre pilonii fundamentali ai cercetășiei, alături de Promisiune și Metoda Scout. Ea nu este doar un set de reguli, ci un cod moral care ghidează comportamentul cercetașilor în viața de zi cu zi, în raport cu ei înșiși, cu ceilalți și cu Dumnezeu.

1. Cercetaşul îşi iubeşte patria sa, România, şi pune interesele ţării şi colectivităţii deasupra celor personale.
2. Cercetaşul crede în Dumnezeu şi respectă credinţa celorlalţi.
3. Cercetaşul este loial, îşi respectă cuvântul dat, spune adevărul, este curat în gând, în vorbă şi în faptă.
4. Cercetaşul este util şi îşi ajută semenii în orice situaţie, este un prieten pentru toţi şi frate cu toţi cercetaşii.
5. Cercetaşul este econom şi cumpătat, respectă munca şi proprietatea, este îngăduitor cu alţii şi sever cu sine, îşi îngrijeşte corpul şi duce o viaţă sănătoasă.
6. Cercetaşul iubeşte şi ocroteşte natura şi este bun cu animalele.
7. Cercetaşul îşi iubeşte şi ascultă părinţii, respectă profesorii şi şefii, este disciplinat în tot ceea ce face, respectă părerile altora şi îşi asumă răspunderea faptelor sale.
8. Cercetaşul este curajos şi încrezător în puterile lui, vioi şi plin de însufleţire.
9. Cercetaşul iubeşte învăţătura şi la rândul său îi învaţă şi pe alţii.
10. Cercetaşul se străduieşte să facă în fiecare zi o faptă bună, oricât de neînsemnată ar părea ea.

Angajamentul personal

Promisiunea Cercetașului

Promit, pe onoarea mea, să fac tot posibilul să slujesc lui Dumnezeu şi ţării mele, să-mi ajut aproapele în orice moment şi să mă supun Legii Cercetaşului.

Salutul este un comportament specific cercetaşilor. Acesta se face cu braţul drept semi-flexat din cot şi cu palma în sus la nivelul bărbiei. Cele trei degete lipite (inelar, mijlociu şi arătător) semnifică cele trei principii ale cercetăşiei, iar degetul mare este suprapus peste cel mic semnificând relaţia de sprijin reciproc dintre adult şi copil. În unele organizaţii acest salut se face cu mâna la tâmplă. Toţi cercetaşii dau mâna cu stânga, deoarece acesta este mâna inimii.

Eşarfa este unul dintre cele mai puternice simboluri al cercetăşiei în întreaga lume şi are şi o serie de utilităţi practice pornind de la primul ajutor până la tehnici de supravieţuire. Eşarfele au diferite culori specifice grupelor de vârstă (galben-lupişori, verde-temerari, albastru-exploratori, mov-seniori, vişiniu-lideri şi bleumarin-eşarfa naţională, ce poate fi purtată de toată lumea).
Aşa cum sunt create însemne ale activităţilor, aşa sunt oferite şi eşarfe ale activităţilor, pe care cercetaşii sunt obligaţi să le poarte pe întreaga perioadă în care se desfăşoară activitatea respectivă.

Valori, tradiții și identități

Simbolurile Cercetașului

În ţara noastră simbolul ONCR este cel al florii de crin de culoare galbenă, având ca fundal patru crenguţe de brad de culoare verde. Aceste simboluri apar pe însemne denumite „badge-uri”, care în română înseamnă ecusoane. Acestea sunt confecţionate din material textil şi brodate. Există însemne naţionale ce arată apartenenţa unui individ la Organizaţia Naţională „Cercetaşii României” precum şi elemente de identificare în cadrul activităţilor internaţionale, însemnul OMMS/WOSM ce semnifică apartenenţa la mişcarea mondială cercetăşească şi însemne specifice grupelor de vârstă prin care sunt recunoscute anumite competenţe sau cunoştinţe ale cercetaşilor pe care trebuie să le merite sau să le câştige.
Acestora li se adaugă ecusoanele primite în urma participării la anumite activităţi mai importante (naţionale), ele având o semnificaţie pentru progresul individual. Toate acestea sunt cusute pe cămaşa de cercetaş, ea reprezentând un element al uniformei cercetăşeşti.

Strângerea de mână (tradiționalul Salut), cu mâna stângă, a cercetașilor este o modalitate formală de a saluta alți cercetași de ambele sexe și este folosit de membrii organizațiilor cercetașilor din întreaga lume.

Fiecare e binevenit, fiecare contează

Organizarea

Cercetășia este deschisă și acceptă membrii ce aparțin oricărui grup social sau minoritate, indiferent de vârstă, gen, etnie sau religie, cu condiția respectării în mod voluntar a Legii Cercetașului. Cercetașilor li se oferă spațiu de manifestare și protejare a valorilor personale.

Depunând Promisiunea Cercetașului, un cercetaș se angajează să facă tot posibilul să respecte Legea Cercetașului. Faptul de a promite de „a face tot posibilul” se referă la a face un efort personal, în măsura capacității tânărului. Din punct de vedere educațional, efortul este la fel de importantă ca și realizarea obiectivului. Efortul este unul personal, iar progresul poate fi evaluat doar prin comparație: cum a fost tânărului înainte și cum este acum.

Cercetășia creează oportunități de: creștere a încrederii și a respectului de sine, dezvoltare a competențelor de leadership, muncă în echipă, aventură în aer liber, dezvoltare a atenției și a concentrării, educație și distracție. Cercetașii tineri învață cum să facă alegeri echilibrate și să își asume responsabilitatea pentru acțiunile lor, iar adulții beneficiază de experiențe inedite contribuind la educația viitoarelor generații.

Legea Cercetașului este un cod de viață individual și colectiv care are la bază principiile Cercetășiei. Reprezintă un cadru de referință pentru comportamentul de zi cu zi al cercetașului pe de o parte, și stabilește normele comunității cercetășești, pe de altă parte.

Legea Cercetașului vizează un ansamblu de principii de gândire și purtare ce caracterizează viața și activitatea de cercetaș, reprezentând esența unui cod de etică aplicabil la nivelul unui copil sau tânăr în formare abordând trei dimensiuni – spirituală, socială și personală, prin : exprimarea dragostei față de tară, a cinstei, a loialității, prieteniei, toleranței față de cei din jur, grijii față de natură etc.

Legea Cercetașului sprijină tinerii în stabilirea unui sistem de valori individuale, care fac din fiecare individ principalul agent al propriei devoltări ca persoană încrezătoare, motivată, responsabilă și deschisă în prcticarea democrației.

Prin legământ se consfințește legătura copilului cu grupul, cu asociația și se creează sentimentul responsabilității față de respectarea Legii.
Pentru a se întări această funcție educativă a legământului, Baden Powell, inițiatorul Mișcării Cercetășești, recomandă ca el să fie făcut în cadrul unei adunări solemne de investire a noului cercetaș.

Cu inima spre Dumnezeu, cu fapta pentru ceilalți, cu mintea spre tine

Principiile de bază

Datoria față de sine
Fiecare persoană are datoria de a-și dezvolta autonomia și să își asume responsabilitatea pentru sine. Aceasta include:
❖ asumarea responsabilității pentru dezvoltarea proprie (fizic, intelectual, emoțional, social si spiritual);
❖ străduirea pentru a trăi viața într-un mod care se respectă ca persoană (de exemplu, având grijă de sănătatea proprie, luând atitudine pentru dreptul personal de ființă umană, luând decizii care se simt în adâncul sufletului că sunt potrivite pentru sine ca persoană etc.).
Datoria față de aproapele
În termeni generali, aceasta este responsabilitatea unuia față de tot cea ce este material, ce nu este sine. Aceasta înseamnă:
❖ recunoașterea și luarea în considerare în modul în care cineva își trăiește viața în așa fel încât acel cineva nu este singura persoană importantă pe acest pământ, că fiecare persoană are drepturi, sentimente, speranțe, nevoi, etc .;
❖ recunoscând că oamenii sunt interdependenți, adică nimeni nu poate trăi în izolare de alții. Prin urmare, fiecare persoană are o responsabilitate față de alții. Aceasta implică:
❖ respectarea demnității fiecărei persoane;
❖ jucarea unui rol activ și constructiv în societate și de a face o contribuție personală la aceasta;
❖ ajutarea în vremuri de nevoie și apărarea celor lipsiți de apărare, indiferent dacă aceștia sunt propriul vecin sau dacă trăiesc într-un mediu foarte diferit, la celălalt capăt al lumii;
❖ recunoașterea și luarea în considerație a modului în care cineva își trăiește viața proprie, a integrității lumii naturale.
Datoria față de Dumnezeu
Fiecare persoană are responsabilitatea de a căuta dincolo de ceea ce este material pentru o forță mai mare decât omenirea. Aceasta implică căutarea:
❖ unei realități spirituale, care dă sens și direcție vieții cuiva; și
❖ de a descoperi sens în ceea ce înseamnă valorile spirituale și unul să-și trăiască viața zilnică, în conformitate cu aceste valori.