Când îşi depun promisiunea lupişorii îşi iau, fără obligaţii, un angajament, care nu este nicidecum vreun jurământ militar, religios sau de orice altă natură. Şi mai trebuie reţinut că acesta nu are nici o legătură cu însemnele de merit sau cu sistemul de progres personal.

Promisiunea trebuie să primească importanţa cuvenită, să fie făcută într-un mod special, într-un loc anume şi cu o pregătire dinainte.

Sunt diferite modalităţi prin care se poate împlini acestă ceremonie. Cadrul de desfăşurare poate fi atât în aer liber, în natură, cât şi la sediu, unde lupişorii se întâlnesc, sau în alte locaţii, considerate speciale de către lideri. În funcţie de cadru, se pot face diverse pregătiri: fie se aduc prăjituri, fie se dau daruri din natură – coroniţe de flori, pietre – sau se propun activităţi, provocări după sau înainte de momentul de depunere a promisiunii. Această ceremonie este simplă şi în acelaşi timp solemnă. Este o celebrare în care patrula sărbătoreşte faptul că unitatea de lupişori a crescut cu cel puţin un membru.

Iată un simplu scenariu pentru desfăşurarea acestui eveniment: liderul spune Legea Lupişorului, apoi lupişorul, salutând cercetăşesc cu mâna dreaptă, rosteşte cu voce tare promisiunea specifică grupei lui de vârstă. După rostirea promisiunii, liderul unităţii oferă eşarfa celor care au depus promisiunea. Astfel, şi eşarfa de lupişor capătă o semnificaţie aparte pentru copii. Ea reprezintă legământul depus, întruchipat într-un obiect: o eşarfă. Pentru că aşteaptă ceva timp ca să primească eşarfa şi pentru că o va primi doar când e pregătit să depună promisiunea de cercetaş, acest obiect este foarte respectat şi îngrijit, simţind că este binemeritat.